Radu
CIFRUL DE OȚEL
Subsolul băncii centrale păstra o temperatură constantă și mirosea steril, a metal rece și a hârtie reciclată, cum miroase în locurile unde nimic nu se întâmplă fără să fie înregistrat. Radu, expert în securitate cibernetică și în sisteme fizice de protecție, verifica ultimul senzor al seifului principal, cu lanterna între dinți.
Era o lucrare de rutină, dar plătită generos: reconfigurarea cifrului pentru cel mai securizat compartiment din țară. Contractul avea paisprezece pagini de clauze de confidențialitate și o singură pagină de preț. Radu o citise de trei ori.
— Ai zece minute până la blocarea automată a ușilor, i-a amintit gardianul prin stație, cu glasul plictisit al omului care a spus aceeași frază de o mie de ori.
— E mai mult decât suficient, a răspuns Radu, conectând laptopul la interfața mecanică a seifului.
Treaba lui era să găsească orice slăbiciune înainte ca sistemul să fie dat în folosință. Un hoț bun ar fi încercat tot ce încerca și el. Diferența era că el scria un raport după aceea.
Algoritmii rulați de laptop au început să scaneze matricea cifrului, rând cu rând, pe un ecran negru cu litere verzi. La al șaptelea minut, ceva a sărit din tipar: un fișier ascuns în memoria internă a seifului a fost extras automat, ca un dinte care iese singur din gingie.
Era o listă de tranzacții din ultimii cinci ani, purtând codurile de acces ale conducerii băncii. Cifre lungi, semnături digitale, transferuri către firme pe care Radu nu le cunoștea.
Printre nume, ochii i s-au oprit pe un cod de identificare pe care îl cunoștea prea bine: al tatălui său, fost director al băncii, retras din funcție în urma unui scandal de fraudă. Un scandal pe care familia îl purta de zece ani ca pe o haină udă.
Lista spunea altceva decât spusese presa. Tatăl lui fusese nevinovat, iar banii fuseseră deviați către conturi offshore de către actualul consiliu de administrație, de oamenii care îi zâmbiseră la înmormântarea carierei.
Radu a salvat repede fișierul pe un stick USB, cu o mână care nu mai părea a lui. Stick-ul i-a ars în palmă ca un cărbune.
Lumina din încăpere s-a stins. În locul ei a venit lumina roșie de urgență, care a transformat pereții metalici într-o pivniță de sânge.
Ușa masivă a seifului a început să se închidă încet, cu un huruit greu, care i-a intrat în piept.
Prin stație nu s-a mai auzit nimic, nici măcar plictiseala gardianului. Doar un fâșâit gol. Ceasul de pe perete arăta că mai erau patru minute până la blocarea automată. Sistemul nu așteptase patru.
Radu și-a strâns echipamentul în brațe și a fugit spre ieșire, dar zăvorul mecanic s-a blocat cu un zgomot sec înainte ca el să poată trece.
Rămas închis în spațiul ermetic, Radu a auzit prin difuzorul de urgență vocea calmă a directorului băncii:
— Știam că vei găsi fișierul, Radu. La fel cum știam că nu vei rezista să nu-l salvezi. Sistemul de oxigen se va opri în cinci minute.
Trailerul se adaugă
Ai o poveste? Scrie-o Intră la Masă
Mi-a atins sufletul M-a ținut cu sufletul la gură Pură poezie
Intră ca să continui. Te aducem înapoi aici.
Punctajul de Ecou — Punctajul de Ecou se formează (0/5)
Rezonanța — Mi-a atins sufletul 0 · M-a ținut cu sufletul la gură 0 · Pură poezie 0